Falimentul este o situatie juridica în care o persoana fizica, intreprindere sau institutie nu poate face fata platilor scadente, acestea fiind superioare ca valoare resurselor disponibile. Falimentul este a doua etapa a procedurii de insolventa.

Procedura falimentului este procedura de insolventa, concursuala, colectiva si egalitara, care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.

Aplicarea acestei proceduri are loc in momentul in care, in mod cert, redresarea unei societati comerciale nu mai este posibila, singura solutie de achitare a datoriilor sale comerciale fiind lichidarea in intregime a activului.​​

Procedura falimentului parcurge urmatoarele etape:

a. Luarea primelor masuri:

• ridicarea drepturilor debitorului de a-si administra averea;
  
• sigilarea bunurilor care fac parte din averea debitorului;
  
• inventarierea acestor bunuri;
  
• luarea masurilor de conservare a bunurilor;
  
• vanzarea unor bunuri;
  
• blocarea depozitelor bancare;
  
• inscrieri sau inregistrari in registrele de publicitate imobiliara.
  

                                                                                                                                                                              b. Stabilirea masei pasive:

• intocmirea listei creditorilor, a listei bunurilor debitorului si a contului de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii;
• verificarea creantelor si intocmirea tabelelor de creante;
• intocmirea de catre lichidator a tabelului preliminar al tuturor obligatiilor debitorului;
• solutionarea de catre judecatorul-sindic a contestatiilor;

      ​​​​intocmirea si afisarea tabelului definitiv al obligatiilor debitorului.​

c. Efectuarea lichidarii:

• vanzarea bunurilor debitorului la licitatie sau direct, cat mai avantajos si cat mai repede, la timpul potrivit si la pretul maxim;
• evaluarea bunurilor prin expert;
• publicitatea vanzarilor;
• incasarea veniturilor rezultate din administrarea bunurilor debitorului;
• depunerea sumelor obtinute din vanzari;
• plata taxelor, a timbrelor si a tuturor cheltuielilor aferente vanzarii bunurilor, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata retributiilor persoanelor angajate;
• plata creditorilor care au garantii reale.

d. Distribuirea sumelor presupune:

• intocmirea de catre lichidator a raportului si a planului de distribuire si notificarea acestora catre creditori;
• solutionarea de catre judecatorul-sindic a obiectiilor la raport si la plan;
• acoperirea cheltuielilor aferente procedurii de lichidare si plata creantelor in ordinea stabilita de lege;
• consemnarea unor sume pentru plata ulterioara a unor creante;
• rezolvarea contestatiilor cu privire la creante;
• intocmirea raportului final si a bilantului de catre lichidator, solutionarea obiectiilor la acestea si aprobarea lor de catre judecatorul-sindic;
• distribuirea finala a fondurilor debitorului.

Mai multe amanunte puteti gasi in Legea nr. 85 din 2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare.