Insolventa
Potrivit Legii nr. 85/ 2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile. Aceasta inseamna ca atunci cand o societate ajunge in imposibilitatea de a-si plati datoriile ajunse la data scadenta si dovedeste acest lucru, aceasta intra in stare de insolventa.
Procedura generala de insolventa este acea procedura prin care un debitor intra: fie in mod succesiv, in etapa de reorganizare judiciara si apoi in cea de faliment, fie individual, in procesul de reorganizare judiciara sau in cel de faliment.
Practic, procedura de faliment este o ultima etapa a insolventei, care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului si radierea firmei.
Se poate observa ca insolventa ofera sansa redresarii printr-o reorganizare a activitatii, facuta dupa un plan bine pus la punct, aprobat de creditori si confirmat de catre judecatorul-sindic, in urma caruia se pot achita datoriile. Daca nu se reuseste redresarea, atunci se trece in etapa finala: falimentul.
Procedura generala a insolventei poate fi aplicata de toti operatorii economici, in conformitate cu prevederile legale, cu exceptia celor care exercita profesii liberale si a celor care folosesc procedura simplificata a insolventei.
Ce este procedura simplificata a insolventei?
Unii debitori pot opta pentru procedura simplificata a insolventei, unde operatorul economic intra direct in faliment.
In conformitate cu art. 38 din Legea nr. 85/ 2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, acesti debitori pot fi:
• profesionisti persoane fizice (PFA), exceptandu-i pe cei care exercita profesii liberale;
• intreprinderi familiale (IF);
• operatori economici care indeplinesc una dintre conditiile: nu detin niciun bun in patrimoniul lor; actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite; administratorul nu poate fi gasit; sediul social/ profesional nu mai exista sau nu corespunde adresei din Registrul Comertului; sunt persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formularii cererii introductive, desi lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, daca a fost numit, mentiunea privitoare la numirea sa nu a fost inscrisa in Registrul Comertului;
• debitori care si-au declarat intentia de a intra in faliment, printr-o cerere introductiva;
• orice persoana care desfasoara activitati specifice profesionistilor, dar care nu a obtinut autorizarea ceruta de lege pentru exploatarea unei intreprinderi si nu este inregistrata in registrele speciale de publicitate. Aplicarea Legii nr. 85/ 2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, fata de aceste persoane nu exclude sanctiunile aplicabile pentru lipsa autorizarii sau inregistrarii respectivei persoane.
Prevederile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, se bazeaza pe urmatoarele principii:
1. maximizarea gradului de valorificare a activelor si de recuperare a creantelor;
2. acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie prin procedura de reorganizare judiciara;
3. asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare si derulare a procedurii intr-un timp util si rezonabil, intr-o maniera obiectiva si impartiala, cu un minim de costuri;
4. asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelasi rang;
5. asigurarea unui grad ridicat de transparenta si previzibilitate in procedura;
6. recunoasterea drepturilor existente ale creditorilor si respectarea ordinii de prioritate a creantelor, avand la baza un set de reguli clar determinate si uniform aplicabile;
7. limitarea riscului de credit si a riscului sistemic asociat tranzactiilor cu instrumente financiare derivate prin recunoasterea compensarii cu exigibilitate imediata in cazul insolventei sau al unei proceduri de prevenire a insolventei unui cocontractant, avand ca efect reducerea riscului de credit la o suma neta datorata intre parti sau chiar la zero atunci cand, pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate garantii financiare;
8. asigurarea accesului la surse de finantare în procedurile de prevenire a insolventei, in perioada de observatie si de reorganizare, cu crearea unui regim adecvat pentru protejarea acestor creante;
9. fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal intre creditorii de acelasi rang, a recunoasterii prioritatilor comparative si a acceptarii unei decizii a majoritatii, urmand sa se ofere celorlalti creditori plati egale sau mai mari decat ar primi in faliment;
10. favorizarea, in procedurile de prevenire a insolventei, a negocierii/renegocierii amiabile a creantelor si a încheierii unui concordat preventiv;
11. valorificarea in timp util si intr-o maniera cat mai eficienta a activelor;
12. in cazul grupului de societati, coordonarea procedurilor de insolventa, in scopul abordarii integrate a acestora;
13. administrarea procedurilor de prevenire a insolventei si de insolventa de catre practicieni in insolventa si desfasurarea acestora sub controlul instantei de judecata.
